Wan light of Lithuania in Bucharest. The sources of a non-declared divorce (1918-1926)

Florin Anghel

Ovidius University of Constanţa, E-mail: fl_anghel@yahoo.com

This paper has been presented at the First International Conference on Nordic and Baltic Studies in Romania: Romania and Lithuania in the Interwar International Relations: Bonds, Intersections and Encounters hosted by the Romanian Association for Baltic and Nordic Studies, Târgoviste, May 19-21, 2010.

Abstract:

Between the  Acts of Union and, respectively, of Independence of 1918 and 1926 Romania andLithuaniashared no strategic interests or common regional politics. Although theBucharest diplomacy insistently asked Warsaw to debate over its Baltic policy,at the end the Romanian-Polish anti-Soviet alliance became one of the mostimportant pieces of so-called “cordon sanitaire” geopolitics, which includedBaltic and Black Seas regions countries, but no Lithuania. Both states becamelocked in cold relations with no contacts and no recognition (until August 1924), which was due to regional politics, but contrary to common interests. Thediplomatic relations, officially opened in August 1924, lacked any practical politicalconsequences. The Kaunas coup d’état of December 1926 had little political and media impacts in Bucharestand, in the rarely definitions of Antanas Smetona new nationalist regime, mostof Romanians condemned it (contrary with their attitude towards the coup d’étatof Warsaw in May 1926). It was only in the last half of the ‘30s that between Bucharest and Kaunas newavenues in bilateral relations had opened, the impact of the fortunate decisionof foreign minister Nicolae Titulescu in 1934 to create a Romanian Legation to cover Lithuania.

Rezumat:

Înperioada dintre Declaraţia de Unire care constituia România Mare şi Declaraţia de Independenţă care punea bazele statului independent al Lituaniei (1918) şi anul 1926, atunci când în Lituania lua sfârşit regimul democratic, România şi Lituania nu au împărtăşit interese strategice sau politici regionale comune Înciuda faptului că diplomaţia de la Bucureşti a cerut insistent Varşoviei sădiscute împreună politica sa baltică, în cele din urmă alianţa antisovietică româno-poloneză adevenit una dintre cele mai importante piese în geopoliticile aşa-numitei “cordon sanitaire”, care includea ţările din regiunile Mării Baltice şi Mării Negre,dar nu şi Lituania. Ambele state au rămas închistate în relaţii reci fără aavea contacte între ele şi fără a-şi acorda recunoaştere reciprocă (până în august 1924). Aceasta se datora politicilor regionale, dar era împotrivaintereselor comune. Relaţiile diplomatice, stabilite oficial în august 1924, au fost lipsite de orice consecinţe practice. Lovitura de stat de la Kaunas din decembrie 1926 a avut un impact minorîn mediul politic şi în mass-media şi, în rarele abordări ale noului regimulnaţionalist al lui Antanas Smetona, cei mai mulţi dintre români l-au condamnat(în mod contrar atitudinii lor faţă de lovitura de stat de la Varşovia din mai 1926). Abiaîn a doua jumătate a anilor ’30 s-au deschis noi contacte şi legături între Bucureşti şi Kaunas, ca o consecinţă a deciziei fericite a ministrului de externe Nicolae Titulescu din 1934 de a constitui o legaţie românească destinată să supervizeze evoluţiile din Lituania.

Keywords: Romania,Lithuania,regional politics, non-recognition, coup d’état

https://balticnordic.hypotheses.org/files/2018/12/04-Anghel.pdf