Adrian Vițalaru
‘Alexandru Ioan Cuza’ University of Iassy, Faculty of History, E-mail: avitalaru@yahoo.com
DOI number: 10.53604/rjbns.v16i2_11
Adrian Adrian Vițalaru (2014), Romanian diplomats in the Scandinavian countries (1916-1947). RJBNS 6(2), 147-167. DOI: 10.53604/rjbns.v16i2_11. https://balticnordic.hypotheses.org/files/2018/12/13.Vitalaru.pdf
Acknowledgements
This paper is based on the presentation made at the Fifth international conference on Baltic and Nordic Studies in Romania A piece of culture, a culture of peace, re-imaging European communities in the North Sea, Baltic Sea and Black Sea regions, hosted by Valahia University of Târgovişte and the Romanian Association for Baltic and Nordic Studies, August 17-19, 2014. Supported by EEA Grants, contract no 4/22.07.2014. This work was cofinaced from the European Social Fund through Sectoral Operational Programme Human Resources Development 2007-2013, project number POSDRU/159/1.5/S/140863, Competitive Researchers in Europe in the Field of Humanities and Socio-Economic Sciences. A Multi-regional Research Network.
Abstract:
The main object of the present paper is to introduce the diplomats sent to represent the Romanian state in Stockholm, Copenhagen, Helsinki and Oslo, as heads of diplomatic missions. Did they have professional or human connections with the Nordic states? Were they moved from one legation in the Scandinavian world to another? In other words, were they specialists in Scandinavian matters? Were the Nordic states a professional attraction /a trampoline in the career of Romanian diplomats or were they quiet diplomatic missions, marginal in importance, less attractive to diplomats? In my attempt to provide an answer to these questions I found that most of those who took turns as head of legation in the Scandinavian countries had not previously been trained at the same missions. Only three ministers had two missions as heads of legation in the region and only two of them had, throughout their career, held positions in missions in the Scandinavian states. In addition to this, the fact that for 10 of the 23 ministers plenipotentiary being appointed as head of legation in the Scandinavian world was their first experience of the kind stands to attention. This proves that the diplomatic missions in Northern Europe can be perceived, in general, as a place to test/promote talented or experienced diplomats with a tortuous career path as envoys extraordinary or ministers plenipotentiary, positions which entailed higher responsibility for their occupants. Aside from these remarks, it must be emphasized that two of the legation holders that succeeded each other throughout more than three decades in the Scandinavian capitals, held, for a brief while, the position of Minister of Foreign Affairs.
Rezumat:
Obiectul central al lucrării de față este să prezinte cine au fost diplomații trimiși să reprezinte statul român la Stockholm, Copenhaga, Helsinki (Helsingfors) și Oslo, din postura de șef de misiune diplomatică. Aveau aceștia legături profesionale sau umane cu statele nordice? Au fost mutați de la o legație din lumea scandinavă la alta? Cu alte cuvinte erau specialiști în problemele lumii scandinave? Reprezentau statele nordice o atracție profesională/o trambulină în cariera diplomaților români sau erau niște misiuni diplomatice „liniștite”, periferice ca importanță și mai puțin atractive pentru diplomați? Căutând să ofer un răspuns la aceste întrebări am constatat că majoritatea celor care s-au perindat la conducerea legațiilor din țările scandinave nu mai făcuseră stagii la aceste misiuni. Doar trei miniștri au avut câte două misiuni ca șef de legație în regiune și doi dintre ei activaseră în cariera lor la misiuni din statele scandinave. Apoi, atrage atenția faptul că pentru 10 din cei 23 de miniștri plenipotențiari, numirea la conducerea unei legații din lumea scandinavă a fost prima experință de acest fel. Acest fapt demonstrează că misiunile diplomatice din nordul Europei pot fi percepute, în general, ca un loc de testare/ de promovare a diplomaților talentați ori a celor cu experință, dar care au avut o ascensiune sinuoasă în carieră, în poziția de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, ce impunea o responsabilitate mai mare pentru deținătorul acestei funcții.Dincolo de aceste aprecieri, trebuie subliniat faptul că doi dintre titularii de legații ce s-au perindat în cele mai bine de trei decenii în capitalele scandinave au deținut, pentru o perioadă scurtă, funcția de ministru de Externe.
Keywords: diplomat, diplomatic mission, Romania, Scandinavian Countries
