Vesa Vares
University of Turku, Finland, E-mail address: vesa.vares@utu.fi
DOI number: 10.53604/rjbns.v3i2_3
Acknowledgments
This paper has been presented at the Second International Conference on Nordic and Baltic Studies in Romania: Black Sea and Baltic Sea Regions: Confluences, influences and crosscurrents in the modern and contemporary ages hosted by the Romanian Association for Baltic and Nordic Studies, Târgoviste, May 20-22, 2011.
Abstract:
The questions of national prejudices, xenophobia and enemy images have been lately popular issues. The creation of the ”Other” has been evident in racial issues, like in the ideologies of imperialism or anti-Semitism. However, it is important to see the same mentality inside the European political culture itself, because the images often did and still do divide the nations into different categories. This mentality gained even more impetus after the collapse of the empires in 1918 and yet again in the discussion about ”Old Europe” and ”New Europe”. My purpose is to study how Finland saw Eastern Europe and its political systems and national peculiarities between the World Wars. Finland formed an interesting hinge between Scandinavia and Eastern Europe. On the one hand it wanted to emphasize how Western its mental heritage was; on the other, it had to fight off assumptions that it was still ”half-Russian” and behaving in a ”Balkan” manner. In the early 1920s there were also ideas of similar interests in European politics and similarities of the social structure. In the longer run, the Finns saw Eastern Europe as an area which was not ready for democracy, because it lacked the elements of national cohesion and basic people’s education. Argumentation resembles the German one, but was not necessarily decided by it – rather by own experience or Scandinavian and sometimes Hungarian information. For the Finns, Hungary formed some sort of exception of the prejudiced view because it was considered to be a kindred nation, but the experts could see little similarities even between Finland and Hungary.
Rezumat:
Chestiunea prejudecăţilor naţionale, a xenofobiei şi a imaginii inamicului au reprezentat aspecte populare în ultima vreme. Crearea „Celuilalt” a fost evidentă în problemele rasiale, ca şi în ideologiile imperialismului sau antisemitismului. Cu toate acestea este important să observăm aceeaşi mentalitate şi în interiorul culturii politice europene în sine, deoarece imaginile de multe ori au împărţit şi încă mai împart naţiunile în diferite categorii. Această mentalitate a câştigat un impuls şi mai mare după prăbuşirea imperiilor în anul 1918 şi încă o dată în discuţia despre „Vechea Europă” şi „Noua Europă”. Scopul meu este de a aborda modul în care Finlanda a perceput Europa de Est, sistemele sale politice şi particularităţile sale naţionale în perioada interbelică. Finlanda a constituit o „balama” interesantă între Scandinavia şi Europa de Est. Pe de o parte, a vrut să sublinieze cât de occidental era patrimoniul său mental, pe de altă parte, a trebuit să lupte împotriva asumpţiilor că ea era încă „jumătate-rusească” şi că se comporta într-o manieră “balcanică”. La începutul anilor 1920 au existat, de asemenea, concepţii cu privire la interese similare în politica europeană şi la asemănări ale structurii sociale. Pe termen mai lung, finlandezii au văzut Europa de Est ca o zonă care nu era pregătită pentru democraţie, pentru că îi lipseau elementele de coeziune naţională şi educaţia de bază a oamenilor. Argumentarea se aseamănă cu cea germană, dar nu a fost neapărat decisă de aceasta – mai degrabă a fost preluată prin experienţa proprie sau prin informaţiile provenite din mediile scandinave şi, uneori, din cele de limba maghiară. Pentru finlandezi, Ungaria a format un fel de excepţie în ceea ce priveşte aceste prejudecăţi deoarece era considerată a fi o naţiune înrudită, dar experţii au putea observa puţine asemănări chiar şi între Finlanda şi Ungaria.
Keywords: nation-building; identity; nationalism; Finnish foreign relations; Eastern European image abroad; the “Other”
