Dalia Bukelevičiūtė
Vilnius University, E-Mail: Dalia.Bukeleviciute@if.vu.lt
DOI number: 10.53604/rjbns.v5i1_4
Cite: Dalia Bukelevičiūtė (2013), European Regional Integration in the Drafting of the Eastern Pact in 1934–1935: Interests of the Baltic Entente and the Little Entente. RJBNS 5(1), 39-56. DOI: 10.53604/rjbns.v5i1_4. https://balticnordic.hypotheses.org/files/2018/12/06.Bukeleviciute.pdf
Acknowledgments
This paper has been presented at the Fourth international conference on Baltic and Nordic Studies in Romania Empire-building and Region-building in the Baltic, North and Black sea areas hosted by the Romanian Association for Baltic and Nordic Studies and Ovidius University of Constanta, May 24-26, 2013.
Abstract:
This article follows the interests and actions of the countries of Baltic and Little ententes with regard to the projected Eastern Pact, which raised marked interest in East-Central Europe in 1934-1935. It seeks to give an answer to the question whether the negotiations over the Eastern Pact brought the interests of the Baltic states closer to those of the Little Entente. It highlights that the progress of negotiations made it clear that each country was more concerned with its security than the common security of the entire bloc, even though both the Little Entente and the Baltic Entente were established for the sake of safeguarding security of their member states and harmonising their foreign policy in this respect. Both regional security bodies declared their agreement to the Eastern Pact but the key difference was that the Baltic Entente was expected to participate in the Eastern Pact directly, whereas only Czechoslovakia was singled out from among the members of the Little Entente. The analysis concludes that Lithuania and Czechoslovakia were the two countries which were most actively concerned with the conclusion of the Eastern Pact.
Rezumat:
Articolul urmărește interesele și acțiunile țărilor membre ale Antantei Baltice și ale Micii Antante cu privire la proiectul Pactului Oriental, proiect care s-a bucurat de un mare interes în Europa Central-Răsăriteană în anii 1934-1935. Acesta caută să dea răspuns întrebării dacă negocierile cu privire la Pactul Oriental au apropiat interesele statelor baltice de cele ale statelor Micii Antante. Este subliniat faptul că desfășurarea negocierilor a vădit faptul că fiecare dintre țări era mai interesată de securitatea sa decât de aceea comună a întregului bloc, deși atât Mica Antantă cât și Antanta Baltică fuseseră concepute pentru salfgardarea securității statelor membre și armonizarea politicii lor externe în acest scop. Ambele structuri de securitate regională și-au declarat acordul față de Pactul Oriental, cu diferența fundamentală că Antanta Baltică era de așteptat să participe direct la Pactul Oriental, în vreme ce dintre membrii Micii Înțelegeri doar Cehoslovacia urma să facă acest lucru. Analiza de față conchide că Lituania și Cehoslovacia au fost cele două state cele mai interesate de finalizarea cu succes a negocierilor pentru semnarea Pactului Oriental.
Keywords: Oriental Pact; Little Entente; Baltic Entente; Czechoslovakia; Lithuania; regional security; collective security
