Veniamin Ciobanu
“A. D. Xenopol” Institute of History, E-mail: veniamin@xenopol.iasi.astral.ro
DOI number: 10.53604/rjbns.v3i1_4
Acknowledgments
The article is based on a paper presented at the Second International Conference of the Romanian Association for Baltic and Nordic Studies: Black Sea and Baltic Sea Regions: Confluences, influences and crosscurrents in the modern and contemporary ages, at Târgovişte, May 20-22, 2011.
Abstract:
Similarly to the Polish insurrection of November 1830, the Lithuanian one, occurring in March 1831, retained the attention of the Swedish diplomacy from the very beginning. This was made possible, in the first place, by the fact that the events were connected by a strong link of causality, in the sense that they aimed at severing Poland and Lithuania from the political-institutional system of the Russian Empire and at reconstituting the old one, i.e. the Polish-Lithuanian Union. But the latter’s victory would have first resulted in the radical upheaval of the ratio of forces in North-Eastern Europe, which could have also affected the Swedish-Norwegian political-institutional system, since it was assumed that the Norwegians would not have spared any time in following the Lithuanian and Polish example by denouncing the personal union with Sweden. Moreover, the revolutionary wave sweeping over Europe in 1830 was not one to avoid Sweden. Unlike other areas, the Swedes that opposed King Karol XIV Jan’s government went no further than to criticise it, despite the fact that both the criticism and the programme of the opposition kept increasing in boldness. The Swedish diplomacy therefore approached the issue of the Polish and Lithuanian insurrections from the same perspective, taking particular care to observe their evolution, placing itself in a position of reserveless condemnation of such behaviour. The documents transcribed in the following pages are the diplomatic reports of N. Fr. Palmstjerna, the chargé d’affaires of Sweden in Petersburg, and were selected from the Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 702, the Petersburg fund, 1821, Jan.-iuni. They sometimes contain very detailed information pertaining to the early phase of the Lithuanian insurrection. By introducing them to the academic circuit, we express our hope that they will contribute to the expansion of the research horizon of the history of North-Eastern Europe from the first half of the 19th century.
Rezumat:
Ca şi insurecţia din Polonia, izbucnită în luna noiembrie 1830, cea din Lituania, declanşată în luna martie 1831, a reţinut, chiar de la început, atenţia diplomaţiei suedeze. În primul rând, pentru că ambele evenimente erau într-o strânsă legătură de cauzalitate, în sensul că urmăreau desprinderea Poloniei şi a Lituaniei din sistemul politico-instituţional al Imperiului Rusiei şi reconstituirea celui vechi, anihilat de ocupaţia rusă, anume Uniunea Polono-Lituaniană. Or, victoria acestora ar fi produs o răsturnare radicală a raportului de forţe din Europa de Nord-Est, în primul rând, şi care ar fi putut afecta şi sistemul politico-instituţional suedo-norvegian, de vreme ce era de presupus că norvegienii nu ar fi întârziat să ia exemplul polonezilor şi lituanienilor şi să denunţe uniunea personală cu Suedia. În plus, valul revoluţiilor care s-au declanşat în Europa în anul 1830 nu a ocolit nici Suedia. Spre deosebire de alte zone, suedezii care se opuneau guvernării regelui Karol al XIV-lea Jan s-au limitat doar la critici la adresa acesteia, deşi atât criticele, cât şi programul opoziţiei deveneau tot mai îndrăzneţe. Aşadar, din această perspectivă a abordat şi diplomaţia suedeză problema insurecţiilor din Polonia şi din Lituania., ale căror evoluţii le-a urmărit cu o atenţie deosebită şi faţă de care s-a postat pe poziţia condamnării lor, fără rezerve. Documentele reproduse în aceste pagini sunt rapoartele diplomatice ale lui N. Fr. Palmstjerna, însărcinatul cu afaceri al Suediei la Petersburg şi au fost selectate din Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 702, fond Petersburg, 1821, Jan.-iuni. Ele conţin informaţii, uneori foarte detaliate, referitoare la faza de început a insurecţiei din Lituania. Punându-le în circuitul ştiinţific, ne exprimăm speranţa că ele vor contribui la lărgirea orizontului de cercetare a istoriei Europei de Nord-Est, din prima jumătate a secolului XIX.
Keywords: Russia; Poland; Lithuania; insurrection.
