Costel Coroban
“Ovidius” University of Constanţa, E-mail: coroban_costel@yahoo.com
DOI number: 10.53604/rjbns.v3i1_3
Acknowledgments
The article is based on a paper presented at the Second International Conference of the Romanian Association for Baltic and Nordic Studies: Black Sea and Baltic Sea Regions: Confluences, influences and crosscurrents in the modern and contemporary ages, at Târgovişte, May 20-22, 2011.
Abstract:
In 1709 the Great Northern War took an unfortunate course for Sweden, as following Charles XII’s defeat at Poltava, he was forced to retreat to Bender in the Ottoman Empire, where he would remain for 5 years.. The Swedish King’s retreat in the Ottoman Empire also reverberated in Britain, which at the time was involved in the War for Spanish Succession (1709-1714), and consequently sought for tranquillity at the North and Baltic Sea. While politicians were worried about the Swedish fleet, a worry which only aggravated after George I’s accession to the British thrones in 1714, writers such as Daniel Defoe and others could not refrain from expressing their admiration for the ‘Warrior King’ Charles XII. Soon after his return, Charles XII would even be associated with the Jacobite faction, rival to the House of Hanover which at the time ruled Britain. The purpose of this paper is to offer an overview of the whole spectrum of British publications and reactions regarding Charles XII’s sojourn in the Ottoman Empire, during his stay’s duration (1709-1714) and up to his death and the immediately subsequent period.
Rezumat:
În 1709, Marele Război Nordic a urmat un curs nefericit pentru Suedia deoarece ca urmare a înfrângerii lui Carol al XII-lea la Poltava, el a fost forţat să se retragă la Bender, în Imperiul Otoman, unde va rămâne timp de 5 ani. Retragerea regelui suedez în Imperiul Otoman a avut, de asemenea, reverberaţii în Marea Britanie, care la acea vreme era implicată în războiul de succesiune spaniol (1709-1714), şi, prin urmare, căuta liniştea la Marea Nordului şi la Marea Baltică. În timp ce politicienii erau îngrijoraţi de flota suedeză, o îngrijorare care doar s-a accentuat după urcarea lui George I pe tronul britanic în 1714, scriitori cum ar fi Daniel Defoe şi alţii nu au putut să se abţină de la exprimarea admiraţiei lor pentru „războinicul rege” Carol al XII-lea. Curând după întoarcerea sa, Carol al XII-lea a fi fost chiar asociat cu facţiunea iacobită, rivala Casei de Hanovra ce guverna la acea vreme Marea Britanie. Scopul acestei lucrări este de a oferi o imagine de ansamblu a întregului spectru de publicaţii şi reacţii britanice cu privire la sălăşluirea lui Carol al XII-lea în Imperiul Otoman, începând din perioada şederii sale (1709-1714) şi până la moartea sa şi în perioada imediat următoare.
Keywords: Charles XII of Sweden; Bender; George I; London Gazette; Daniel Defoe
