Rūta Šermukšnytė
Vilnius University, Faculty of History, E-mail: ruta.sermuksnyte@if.vu.lt
DOI number: 10.53604/rjbns.v7i2_7
Rūta Šermukšnytė (2015), Between truth and memory: images in Lithuanian historical documentaries in post-communist transformation period. RJBNS 7(2), 85-101. DOI: 10.53604/rjbns.v7i2_7. https://balticnordic.hypotheses.org/files/2018/12/09.-Sermuksnyte.pdf
Abstract:
The goal of this paper is to reveal how and why the circulation of the same historical images takes place; whose values and, simultaneously, memory are conveyed through these images; what is the relationship between the audiovisual representation of the past and collective memory? The article states that manifestations of the visual stereotypes of Lithuania history in post-communist transformation period (1988–2004) are mainly based on certain cinematic tendencies. Historical films that are considered to be an adaptation of the national narrative cinematography have been predominant since 1988. This kind of narration is characterized by validation of history as a national value, formation of national identity and its stabilization rather than diversification and correction of the collective memory or the development of critical thinking. The current documentary material that is based on the understanding of history as a myth of the nation’s history is not aimed at creating a new visual and verbal narration about the realities of the past, but rather at recognizing what has been said and made in the previous works.
Rezumat:
Scopul acestei lucrări este de a releva cum și de ce are loc circulația acelorași imagini istorice; ce valori și totodată ce fel de memorie este transmisă prin aceste imagini; care este relația dintre reprezentarea audiovizuală a trecutului și memoria colectivă? Articolul afirmă că manifestările stereotipurilor vizuale ale istoriei Lituaniei în perioada postcomunistă de transformări (1988–2004) sunt bazate, în principal, pe câteva tendințe cinematografice. Filme istorice care sunt considerate a fi o adaptare a narațiunii cinematografiei naționale au fost predominante începând din anul 1988. Acest tip de narațiune este caracterizată de o validare a istoriei ca valoare națională, formarea unei identități naționale și stabilizarea acesteia în locul diversificării și corectării memoriei colective sau dezvoltării gândirii critice. Materialul documentar actual, care este bazat pe înțelegerea istoriei ca un mit al istoriei naționale, nu are scopul de a crea o nouă narațiune vizuală și verbală despre realități ale trecutului, ci mai degrabă de a recunoaște ceea ce a fost deja afirmat și realizat în lucrări anterioare.
Keywords: collective memory, Lithuanian historical documentary, image, post-communist transformation period
